Ce Credem Noi - Betania Krems

Biserica Betania KremsPenticostală





Accesați conținutul

Ce Credem Noi

Betania
Ce Credem Noi

Ce Credem Noi

Sfânta Treime

Este un singur Dumnezeu vesnic, în trei persoane : Tatăl, Fiul si Duhul Sfânt (Marcu 12.29; Isaia 45.21,22; Exod 3.14 Matei 28.19; 1Ioan 5.7;
2 Corinteni 13.14).
DUMNEZEU TATĂL - este Creatorul tuturor lucrurilor, Duh, Viata, Lumina, Dragoste, Întelepciune, Dreptate, Adevăr si Sfintenie.
El nu poate fi văzut, nici pătruns de mintea omenească, însă poate fi cunoscut prin Cuvântul Său scris - Biblia. În dragostea Sa cea mare, L-a trimis pe Fiul Său în lume să sufere, să moara pentru răscumpărarea celor păcătosi (Apocalipsa 4.11; Efeseni 3.9; Ioan 3.16; 4 :24; Exod 34.6; Evrei 4.13; Matei 22.37).
DUMNEZEU FIUL - a venit să sufere si să ridice păcatele celor ce cred în El, împăcându-ne cu Dumnezeu si dăruindu-ne mântuirea. La trei zile
după moarte a înviat. S-a înăltat la cer, stând la dreapta Tatălui si mijloceste pentru credinciosi; le pregăteste un loc în cer. El va veni a doua
oară să ridice Biserica Sa, si va fi Judecătorul viilor si al mortilor (Ioan 1.29; 1Corinteni 15.3, 4; Evrei 7.25; 9.28; Fapte 10.42).
DUMNEZEU DUHUL SFÂNT - este o Persoană reală, ca si Tatăl fiul. În lucrarea de mântuire a omenirii, El e loctiitorul Domnului Isus pe acest pămînt. Din punct de vedere al autoritătii si divinitătii, Duhul Sfânt este egal cu Tatăl si cu Fiul. Doar în planul de mântuire are un rol deosebit.
El îl cheamă, îmbracă, conduce si învată pe credinciosi. El dă putere credinciosilor în diferite slujbe duhovnicesti (Ioan 14.16; Fapte 2.1-4; 13.2; 20.28; Evrei 2.1-4; 9.14; 1Corinteni 2.10; 12.13; Romani 8.9, 16; Ioan 1.32).

Crearea omului si căderea lui în păcat.

Omul a fost creat de Dumnezeu bun, drept si liber (Genesa 1:26-27), creat din tărâna pământului, aceasta fiind un act de creatiune a lui Dumnezeu, si nu o evolutie (Matei 19:4).
Omul e format din trei părti distincte:
1.) Duh - partea omului care poate distinge;
2.) Suflet - partea emotivă (Psalmul 42:1-6) - afectiunea, dorinta, vointa, emotiile;
3.) Trup - supus mortii.
Omul a fost înselat de Satan si a căzut în păcat. Căderea sa a atras toti oamenii în păcat. Din această stare omul nu se poate izbăvi singur, decât prin jertfa Domnului Isus. Păcatul, sub orice formă s-ar prezenta, e urmat de consecinte. El este boldul mortii si atrage după sine pedeapsa vesnică a lui Dumnezeu (Romani 6:23; 5:12; Eclesiastul 7:29, Genesa 3; Fapte 4:12; Apocalipsa 2:18; Isaia 43:7).

Harul lui Dumnezeu

Este bunătatea si dragostea pe care Dumnezeu a arătat-o prin Domnul ISUS fată de cei păcătosi. Nimeni nu se poate mântui prin propriile sale fapte, binefaceri, sau prin faptele Vechiului Testament, ci numai prin Harul lui Dumnezeu care ne învată (Tit 2:11,12; Ioan 1:17; Efeseni 2:5-9; Fapte 15:11).

Credinta

(Evrei 11:1; 2. Corinteni 4:18) Conform Noului Testament, credinta e tăria adevărului biblic pe care îl cunosti. Credinta e de obârsie divină. Ea se primeste de la Dumnezeu prin descoperirea lui, si nu prin conceptii si închipuiri omenesti. Credinta vine în urma auzirii Cuvântului si trebuie să crească (2 Tesaloniceni 3:2; Romani 10:17; Iuda 3; Iacov 2:14-22; 2 Petru 1:1). O credintă doar intelectuală, asa cum o au si demonii, nu este de ajuns (Galateniateni 5:6). Cea adevărată cuprinde cunostinta voii lui Dumnezeu si implicare cu fapta (2 Tesaloniceni 2:13, 1 Petru 1:22) si pentru care adevărati crestini se luptă să o păstreze ca la început (Iuda 3).

Pocăinta

Este schimbarea gândirii, scopului si a pozitiei fată de Dumnezeu. Este un ordin divin si inseamnă întoarcerea la Dumnezeu de la căile rătăcite, căintă pentru viata trăită în păcat si recunostintă fată de Dumnezeu. Trebuie să aiba loc o despărtire de păgânitate si faptele păcătoase. Pocăinta e adevărată doar dacă e din inimă, sinceră, căutând să îndrepte greselile comise fată de aproapele. O pocăintă sincera mărturiseste si părăseste păcatul (Marcu 1.15; Isaia 1.16-19; 55.7; Plângerile lui Ieremia 3.39, 40; Tit 2.11-13; Fapte 2.38; Proverbe 28.13).
Ea afectează întreaga personalitate si schimbarea trebuie să aiba loc în:
1. gândire (Luca 15.17)
2. sentimente (2. Corinteni 7.10)
3. vointă (Luca 15.20).

Nasterea din nou

Pentru ca omul să poată trăi după voia lui Dumnezeu si pentru ca firea lui cea veche să fie dezbrăcată de puterea ei, el trebuie să fie născut din nou, din Dumnezeu. Chiar din punct de vedere omenesc nimeni nu se naste pe el, ci e născut. Această trasformare sufletească e efectuată de Duhul Sfânt prin Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 3.3-5; 2 Corinteni 5.17; Tit 3.5). Numele celor născuti din nou sunt scrise în Cartea Vietii (1 Ioan 3.7-10; 1 Cri 13.1-3; Luca 10.20; Apocalipsa 20.12).

Iertarea

Este un atribut dumnezeiesc, prin care se dovedeste bunătatea lui Dumnezeu fată de oamenii păcătosi. Cei care se întorc la El pot primi iertarea. Ei trebuie să mărturisească si să părăsească păcatul, rugându-se pentru a fi iertati. Odată păcatul iertat păcătosul se simte usurat si fericit. Mărturisirea în Biserica locală se face la Păstor si frati ordinati (1 Ioan 1.19; Fapte Ap. 10.14; Ps 31.1,2; Ap 1.5; Rom 5.9; Is 43.25; 44.22).

Sfintirea

Inseamnă despărtirea cu totul de păcat si punerea de o parte pentru Dumnezeu. Biblia declară că orice om întors la Dumnezeu, curătat, iertat si născut din nou este considerat ca sfintit prin jerfa Domnului Isus. Pe de altă parte, sfintirea începe odată cu pocăinta si nasterea din nou, continuând apoi toată viata.Sfintirea se realizează prin sângele lui Isus si prin lucrare Duhului Sfânt (1 Corinteni 1.2; 6.10,11; Ioan 17.17; 1 Ioan 1.7; 1 Pt 1.2). Este opusă voii lui Dumnezeu folosirea alcoolului (Ef 5.18; Pv 20.1; 23.20,30; Isaia 5.11,12; Luca 21.34) si fumatul- distrug sănătatea trupului, care e Templul Duhului Sfânt (1. Corinteni 6.19; Galateni 5.19-21).

Rugăciunea

Este legătura directă a omului cu Dumnezeu si expresia dorintei după El. Adevărata rugăciune este cea izvorâtă dintr-o inimă curată, si nu învătată pe de rost. Închinătorii adevărati se roagă în duh si adevăr. Păcatele ascunse, când nu îi iertăm pe altii, sau lucrul cerut care nu e după voia lui Dumnezeu, împiedică ascultarea rugăciunii de Dumnezeu. Biblia interzice închinarea la sfinti sau îngeri (Ioan 4.24; Iacov 5.16; Ps 32.3-5; Ap 19.10; Col 2.18).

Postul

Abtinerea de la mâncare si băutură de orice fel pe un timp hotărât de fiecare în parte, după nevoile si puterea sa. El are ca scop însotirea rugăciunii pentru apropierea de Dumnezeu. Adevăratul post e acela care izvoreste din inima persoanei, si nu acela care îi este impus. O impunere de posturi lungi si istovitoare este contrară voii lui Dumnezeu, contrară ordini sociale si lasă după ea urme dureroase. Mai presus decât postul prin care cineva îsi chinuieste sufletul si trupul este postul facerii de bine si milosteniei (Fapte Ap. 9.9; Matei 17.21; Isaia 58.6,7; 2. Corintenii 11.27).

Botezul in apă

Biserica Penticostală are trei acte de cult: 1) botezul în apă; 2) Cina Domnului; 3) spălarea picioarelor. "A boteza" vine de la "baptizo" al limbii grecesti, care înseamnă "a scufunda, a afunda, a înveli cu lichid". Botezul în apă este poruncit de Domnul Isus. Acest botez îl oficiază pastorii bisericii, celor care cred si vor a-L asculta pe Dumnezeu. El este simbol al mortii fată de păcat si al învierii la o viată nouă. Oricine crede potrivit Evangheliei depline urmează această poruncă biblică, cerând să fie botezat. Se administrează în Numele Tatălui, al Fiului si al Duhului Sfânt, printr-o singură scufundare în apă (Matei 28.19; Marcu 16.16; Romi 6.3,4; Fapte Ap. 10.47). Copiii credinciosilor adusi la binecuvântare (Marcu 10.13-16, Numeri 6.22-27).
DE CE TREBUIE SĂ NE BOTEZĂM?
1. este poruncit - Matei 28.19 si este planul lui Dumnezeu pentru noi - Luca 7.30;
2. ISUS s-a lăsat botezat - Matei. 3.13-16;
3. Dumnezeu a confirmat botezul lui ISUS - Luca 3.22;
4. apostolii l-au practicat si invătat - Fapte Ap. 2.38,41 ; 16.33 ; 19.1-6.

Cina Domnului

Este instituită de Domnul Isus prin intemeierea noului legământ si reprezintă jerfa lui pentru omenire. Cei care participă la cina trebuie să stie că vrednicia lor este în baza jerfei lui Isus, dar fiecare este dator să se cerceteze pe el însusi când ia cina. Actul cinei se poate oficia ori de câte ori e posibil, fără deosebire de zile sau date, se oficiază de slujitori investiti pentru aceasta (Matei 26.26-29; 1. Corinteni 11.13-29).

Spălarea picioarelor

În timpul cinei, Domnul Isus a spălat picioarele ucenicilor. El nu este doar un obicei traditional al Israelului. Duhul Sfânt ne adevereste că actul acesta trebuie practicat în semn de umilintă, dragoste frătescă si constient că este un proces de purificare spirituală (Ioan 13.1-17; Fapte Ap. 2.42; 1. Tim. 5.10).

Rugăciunea pentru bolnavi si ungerea cu untdelemn

Este un asezământ rânduit de Domnul Isus si de apostoli (Marcu 6.12,13; Iacov 5.14,15). Biblia ne arată că bolile sunt cauzate de faptul că păcatul a intrat în lume si e posibil chiar dacă cel bolnav nu a păcătuit, boala să fie ca urmare a căderii primului om. Pentru cei care cred, vindecarea intră în acelasi plan de mântuire ca si iertarea păcatelor. De aceea Biblia prevede că, în caz de boală, credinciosii pot chema presbiterii să se roage pentru ei, ungându-i cu untdelemn în Numele Domnului. Aceasta nu înseamnă că noi combatem stinta sau asistenta medicală (Matei 8.16,17; Marcu 2.15-17,18; Is 38.21).
CAUZA PENTRU BOLI:
1) păcat
2) atac al Diavolului
3) călcarea unor legi naturale
4) o pedeapsă a Domnului
5) bătrânetea
CĂI DE VINDECARE:
1) naturală: adică cu contributia noastră prin tratament, odihnă (dar vindecarea numai de la Dumnezeu vine);
2) supranaturală: vindecarea prin interventia lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciune.

Botezul cu Duhul Sfânt

Trebuie să facem o distinctie între Duhul Sfânt- a treia persoană din Trinitate, si botezul cu Duhul Sfănt (darul Duhului Sfânt). La pocăintă sunt chemati cei nemântuiti spre a sluji Domnului (Fapte Ap. 17.30), pe când botezul cu Duhul Sfânt e îmbrăcarea celor născuti din nou (deja mântuiti) cu putere de sus (Lc 24.48,49; Fapte Ap. 1.8). E o experientă unică deosebită de pocăinta si nastere din nou (numai după ele). Semnul initial al botezului cu Duhul Sfânt este vorbirea în alte limbi (Fapte Ap. 2.1-4; 10.44-46; 19.1-6). Vorbirea aceasta în limbi (ca dar al Duhului Sfânt) este o vorbire fluentă, curgătoare si inteligibilă, cel care vorbeste este pe deplin constient; nu este în stare de transă sau extaz. Botezul cu Duhul Sfânt este o îmbrăcare cu putere de sus pentru a face voia lui Dumnezeu, cu pace lăuntrică si o bucurie de nedescris, cu curaj deosebit de a mărturisi. Acest botez trebuie cerut si asteptat într-o viată sfântă si curată (Matei 3.11; Fapte Ap. 1.4,5,8; 2.4; 19.1-6; 1 Tes 5.19; Galateni 5.16).

Roada Duhului

Recolta unei vieti sfinte. După ce am devenit copiii lui Dumnezeu, trebuie să ne lasăm cârmuiti de Duhul Sfânt. Acolo unde nu este roada Duhului Sfânt nu poate fi o viată plăcută lui Dumnezeu nici daruri sau lucrare adevărată a Duhului Sfânt. Roada este necesară pentru identificarea relatiei cu Dumnezeu (Galateni 5.22,23; 1. Corinteni 13.1-3; Matei 7.20; Iona 2.9-11).

Darurile Duhului Sfânt

Darurile Duhului sunt împărtite după voia Sa si ele nu sunt abilităti ereditar transmise (1Corinteni 12.11). Darurile ajută la propovăduirea Evangheliei. Nu toti credinciosii primesc aceleasi daruri, însă toti sunt chemati la a le dori si a umbla pe calea cea mai aleasă, a dragostei. Roada Duhului depinde de noi si trebuie neaparat să o avem pentru a fi siguri că suntem mântuiti, pe când darurile le primim după voia Duhului Sfânt pentru zidirea bisericii, nu pentru slava sau câstigul celui ce le are (1. Corinteni 12.8-11; 28-31; 13.1-3; 14.12,33,39,40; Evrei 2.4; Romani 12.6). Chiar dacă în vremurile din urmă vor fi multi prooroci mincinosi (Matei 24:11) asta nu exclude existenta celor adevărati care lucrează si azi după rânduiala exprimată în cap. 12-13-14 din 1. Corinteni.

Slujbele duhovnicesti în Biserică

Dumnezeu a rânduit în biserică diferiti slujitori care, măcar că se deosebesc prin serviciul pe care îl fac, apartin alături de ceilalti credinciosi aceluiasi corp spiritual. Dintre acesti slujitori fac parte: păstorii, prezbiterii si diaconii. Cei alesi în aceste slujbe trebuie să fie constienti, ei si biserica, că sunt chemati de Domnul. De asemenea trebuie să aibă calităti deosebite prin care să se distingă de ceilalti membri. Înainte de a fi pusi în lucrare, ei trebuie să fie ordinati prin punerea mâinilor si rugăciune (Ef 4.11; 1Corinteni 12.12-30; 1. Timotei 3.1-13; 4.14; 5.17; Evrei 13.17; 1. Tes. 5.12; Ezechiel 3.17). Orice alte posibile "ordinări sau investiri" sunt în afara Bibliei si deci neacceptate si condamnate.
Disciplina în Biserică
Fiecare membru este dator si obligat să primească tot felul de îndemnuri, mustrări si chiar punere sub disciplină, în cazul când se abate de la morala bisericii si de la învătătura sănătoasă a Evangheliei depline. Scopul disciplinei în biserică este să-l ridice pe cel căzut sufleteste si să mentină în biserică autoritatea morală, buna rânduială, dragostea si legătura frătescă (Matei 18.15-18-; 1Tes 5.14,15; 2Tes 3.14,15). După ce s-a încercat totul pentru însănătosirea unui membru căzut în păcat si când el nu mai prezintă nici o garantie de viată spirituală, biserica e datoare să-l excludă din sânul ei. Prin excludere, el pierde calitatea de membru.
ABATERI CE IMPUN MĂSURI DISCIPLINARE:
1) morale: minciună, furt, betie, desfrâu, crimă (Romani 1.28-32; Galateni 5:17-19, 1. Corinteni 5.1-3);
2) viata dezordonată (2. Tes. 3.6-16);
3) lăcomia de orice fel (1. Corinteni 5.11);
4) desconsiderarea autoritătii bisericii si lucrătorilor ei (Luca. 16.31; 1. Tes. 5.12,13; Evrei 13.17);
5) absenta îndelungată de la viata bisericii (Evrei 10.21);
6) dezbinătorii care lovesc în unitatea biserici (Fapte Ap. 20.29,30; 1. Ioan 2.19; Tit 3.9,10);
7) învătături false (1Ioan 4.1-6; 2. Ioan 7; Galateni. 1.9; 2. Tes. 2.16-18).
Pe cel care se căieste din toată inima de abaterile sale si comunitatea are dovezi că s-a îndreptat, că a fost iertat de Domnul pentru faptele sale, că se supune tuturor rânduielilor si cere să fie reprimit, comunitatea îl poate reprimi. La reprimire, starea sa trebuie examinată cu multă atentie.

A doua venire a Domnului Isus

Ea va avea loc în două faze:
1.) Răpirea Bisericii de pe pământ. ISUS va veni în văzduh - atât mortii în Hristos vor învia cât si cei vii care sunt copii ai lui Dumnezeu vor fi răpiti împreună cu El în nori. În această fază, ISUS nu Se prezintă lumii, ci venirea Lui este secretă, în văzduh, doar Bisericii Sale, pentru a o scuti de Necazul cel mare (1 Tesaloniceni 4:13-17; 5:9; Isaia 26:20). Aceasta este sub termenul de "Ziua lui Hristos" Filipeni 1:6; 1 Tesaloniceni 2:19). Biserica va fi în cer la Nunta Mielului, timp de sapte ani, si va fi răsplătită - judecată (2. Corinteni 5:10; Romani 14:10; 1 Petru 4:17; 1. Corinteni 3:10-15). Pe pământ va începe Necazul cel mare timp de sapte ani (Matei 24:21; Ieremia 30:7), când Dumnezeu va pedepsi lumea (Matei 24:29-30; Luca 21:20-27).
2.) Arătarea lui ISUS pe norii cerului (Apocalipsa 1:7) - cu Biserica Sa răpită de pe pământ, la sfârsitul Necazului celui mare (Apocalipsa 19:11-14). ISUS intervine să salveze Israelul si să întemeieze împărătia de o mie de ani în care timp întreg pământul va fi stăpânit de o pace desăvârsită. În acest timp Satan va fi legat (Fapte 1:11; Iuda 14:15; Apocalipsa 20:1-6; 11:15; 1. Corinteni 15:54-55). La sfârsitul celor o mie de ani, Satan va fi dezlegat si va căuta să însele neamurile, încercând să smulgă împărătia din mâna Domnului. Neizbutind Diavolul va fi aruncat în iazul cu foc. După aceasta, vor învia cei morti în păcat si va începe marea judecată de la "Tronul Alb", după care vor fi aruncati în iazul de foc (Apocalipsa 20:7-15). După judecată, va fi un pământ nou si un cer nou, în care va locui neprihănirea; moartea nu va mai fi - va începe viata vesnică fără de sfârsit (Apocalipsa 21:1-5).

Amin!







© Copyright Biserica Penticostală Betania Krems
Înapoi la conținut